În sfârşit am ajuns acasă!...Sincer, după cum conducea nenea şoferul pe Valea Oltului, erau slabe şansele...dar să încep cu începutul...Ajungem, eu, Eliza şi Mela, în autogară (pe autocar, normal, hihihi, hahaha, blablabla).Puţin mai devreme decât trebuia (că altfel nu se putea...).O aşteptăm pe Diana.Urmează Gara de Nord.Atâţia aurolaci n-am văzut în viaţa mea.Într-un final apare şi Iulia.ne-am întregit...
Ajungem acasă la Diana (mulţumim Diana, pentru găzduire).Începem să repetăm în forţă , şi repetăm, şi repetăm şi finalizăm undeva pe la 3 noaptea (pozele vorbesc)...asta e...ne punem să dormim.hihihi,hahaha...
...ne trezim cu ochii cât cepele, nu ne dăm rând la baie (ca fetele, normal...)...cu puţină întârziere, o luăm din loc..noi, elegante, vorbind ardeleneşte, şi cu multe priviri aţintite asupra noastră (că la un moment dat le-am şi întrebat pe fete - No mă, da ăştia n-or mai văzut ardelence?...)..metroul luat prima dată...pfuai ce rapid e şi ce m-a mai speriat tanti aia cu "Atenţie se închid uşile"...în fine, îl schimbăm de vreo 2 ori, mai mergem puţin pe jos, ajungem la Arcul de Triumf.frumos.luăm autobuzul.ajungem la Casa Scânteii, din câte am înţeles eu...ne tot învârtim pe acolo, care pe cine să mai întrebe unde trebuie să ajungem, până când ne dăm singure seama...
...ajungem.ne aşteptau organzatorii.ne ducem în sala de aşteptare.din fericire, nu am avut mult de aşteptat, am fost printre primele echipe la Boardul 2...emoţii.intrăm.emoţii.încep eu.emoţii.apoi Eliza, Diana, Miha şi Iulia (bravo fetelor, că v-aţi stăpânit emoţiile, nu ca mine...)...din păcate, timpul a expirat, Board-ul nu a mai avut timp să ne pună întrebări.asta e.ce-o fi o fi...
...înapoi la metroul mult iubit.aceeaşi rută, până la Diana, apoi la autogară, că aveam timp suficient să ne schimbăm...doar că s-a mai întâmplat ceva..Iulia se dusese să prindă trenul de 12.30...noi, după ce am plecat de la Diana, schimbate de drum...luăm din nou metroul...dar de data asta în sens invers şi cu un om în minus (nu, nu Iulia, ci Mela, o uitasem pe peron...de fapt ne grăbisem să prindem un metrou greşit...)...hahaha, hihihi, dar am pierdut o jumătate de oră cu întoarcerea din staţia cealaltă (îmi cer scuze, nu reţin numele staţiilor, doar că se ducea pe centură...)
...ajungem în final în autogară.aici, încă o surpriză..nu aveam un autocar calumea la dispoziţie, ci un nenorocit de microbuz care părea să se dezmembreze tot de fiecare dată când se schimba viteza...dar după cum am spus la începutul polologhiei mele, am ajuns cu bine...dar tot cu emoţii...pentru rezultatele preselecţiilor...